Glanda tiroida: simptome, tratament si cauzele dereglarii

De ce apar si cum tratam afectiunile glandei tiroide?

Tiroida este o glandă endocrină în formă de fluture situată în fața traheei, la baza portiunii anterioare a gatului,  foarte importantă pentru sănătate, deoarece acționează ca o unitate de control care reglează, producerea de hormoni și anumite funcții fundamentale pentru organismul nostru, cum ar fi metabolismul, sistemul cardiovascular, sistemul reproducător.

Glanda tiroida este formata din doi lobi uniți pe linia mediană, care îi conferă un aspect de „fluture” (aripile corespund lobilor drept și stâng). 
În ciuda dimensiunilor mici, tiroida îndeplinește funcții fundamentale pentru sănătatea noastră: hormonii tiroidieni controlează activitățile metabolice și sunt responsabili pentru buna funcționare a majorității celulelor organismului. Încă din primele săptămâni de viață, tiroida reglează dezvoltarea neuropsihică, creșterea corpului, metabolismul, funcția cardiovasculară, formarea și creșterea oaselor. Nu numai asta: glanda tiroida este cea care influențează starea de spirit, forța musculară, fertilitatea și multe altele.

Hormonii tiroidieni, tiroxina (T4) și triiodotironina (T3) își exercită efectele asupra metabolismului și funcționalității tuturor sistemelor organismului și afectează în special funcția cardiovasculară, mecanismul somnului și metabolismul osos.

Acești doi hormoni tiroidieni reglează intensitatea metabolismului, adică modul și viteza cu care organismul folosește alimente și substanțe chimice pentru a produce energie. Aaceștia intervin și în procesele de creștere și dezvoltare, în special a sistemului nervos, în producerea căldurii corporale și a energiei musculare, în distribuția și acumularea de apă și săruri minerale.

Țesutul tiroidian este organizat într-un număr mare de foliculi tiroidieni, al căror pereți sunt formati dintr-un singur strat de celule foliculare (tirocite). În interiorul foliculilor există o substanță foarte vâscoasă, coloidul, în care hormonii sintetizați sunt acumulați și eliberați din acesta, în funcție de nevoile organismului. În cele din urmă, între foliculi sunt celulele parafolliculare, responsabile de producerea de calcitonină, un hormon responsabil de menținerea echilibrului de calciu în organism.

Cum funcționează glanda tiroidă?

Activitatea tiroidei este reglată de un hormon al hipofizei, TSH, la rândul său, reglat de un neurotransmițător hipotalamic, TRH, cu un mecanism de control retrograd numit feed back.

Dacă TSH este scăzut (TSH mic), înseamnă că glanda funcționează prea mult: hipertiroidism, altfel, dacă TSH este mare (TSH marit), glanda tiroida funcționează puțin si afectiunea se numeste hipotiroidism.

Datorita dereglarii acestei glande poate aparea gușa, sau noduli noduli tiroidieni, care pot fi locul unor tumorilor maligne.

Unde este localizata glanda tiroida?

Tiroida este o glandă endocrină (cu secreție internă) situată în regiunea anterioară a gâtului, în fața și laterala laringelui și a traheei. Pentru a vă face o idee, tiroida este localizată la nivelul celei de-a cincea vertebre cervicale a coloanei vertebrale, chiar deasupra bazei gâtului. 

Tiroida este o glandă foarte mică, care în general măsoară doar 5-8 cm lungime și 3-4 cm lățime. Greutatea sa este destul de variabilă și depinde de unii parametri, inclusiv nutriția, vârsta și constructia corpului. La adulții sănătoși, greutatea glandei tiroide este în jur de 10-20 grame, în timp ce la sugari este în jur de 2 grame.

După cum s-a prevăzut, tiroida este o glandă extrem de vascularizată, aportul de sânge fiindgarantat de arterele tiroidiene superioare și inferioare, care dau naștere unei rețele dense de capilare. Un plexus venos care intră în jugularul intern, pe de altă parte, garantează sângelui să revină din gland.

Cum funcționează tiroida?

Celulele tiroidiene produc mai întâi o proteină care acționează ca un precursor al hormonilor tiroidieni, numită tiroglobulină. Tiroglobulina este deosebit de bogată într-un aminoacid numit tirozină. Acest aminoacid este important, deoarece ia iod din sange si il transporta la cavitatea foliculară, unde se leagă de tirozină, de tiroglobulină pentru a da naștere hormonilor tiroidieni T3 și T4. 

Iodul este un oligoelement esențial pentru funcția tiroidiană, influențează activitatea multor organe și țesuturi și are un spectru larg de acțiuni asupra metabolismului carbohidraților, grăsimilor și proteinelor și, de asemenea, asupra proceselor de creștere. 
Iodul este esențial pentru buna funcționare a tiroidei, deoarece este prezent în structura chimică a ambilor hormoni tiroidieni și joacă un rol decisiv în controlul producției și eliberării lor în fluxul sanguin.

Din acest motiv, este foarte important să se asigure un aport suficient al elementului, care apare mai ales cu dieta, adică prin consumul anumitor alimente, cum ar fi, de exemplu, pește de mare, crustacee sau produse care conțin sare iodată.

Pe lângă iod, este important să ne amintim că seleniul joacă și un rol cheie în funcționarea tiroidei. Nu este o coincidență că acest oligoelement se regaseste în glanda tiroida, in cantitatea cea mai mare in comparatie cu ​​oricare alt organ din corp. Seleniul protejează celulele tiroidiene de deteriorarea oxidativă și, la nivelul organelor țintă, participă la reacțiile care activează hormonii tiroidieni. 

Revenind la caracteristicile foliculilor tiroidieni, este important de retinut că coloidul este prezent în interiorul lor, fiind un lichid gros, cu o concentrație mare de proteine. Coloidul reprezintă un fel de „ depozit ”, în care hormonii tiroidieni sunt depozitați și de unde sunt eliberați în funcție de nevoile organismului. De exemplu, cu expunerea la frig, tiroida își eliberează propriii hormoni, care acționează prin creșterea ratei metabolice bazale, crescând astfel consumul de oxigen la nivel celular și la temperatura corpului. 

Cum pot fi detectate bolile tiroidiene?

Diagnosticul bolii tiroidiene se bazeaza mai ales pe o anamneza a pacientului, care poate fi ușor de realizat de către medicul generalist, care poate să solicite sfatul unui specialist endocrinolog pentru a fi în măsură să-i prezinte pacientul un diagnostic corect. 

In vizita la endocrinolog, pacientului i se pot recomanda analize de sange pentru tiroida, hormonale, radiologice și medical-nucleare, care vizează un diagnostic corect și automat o schema de tratament adecvata.

Boli ale tiroidei si simptome

Uneori, tiroida își poate crește sau reduce activitatea, producând hormoni în exces sau în deficit, comparativ cu nevoile reale ale organismului, ca în cazul hipertiroidismului și hipotiroidismului. În afară de aceste doua afectiuni, tiroida poate fi afectată de modificări morfologice, ca în cazul goiterelor și nodulilor, sau poate fi locul inflamației și al tumorilor.

Hipertiroidism - dacă glanda tiroidă produce prea mult hormon tiroidian. Cea mai frecventă cauză a hipertiroidismului este boala Graves, o boală autoimună.

Hipertiroidismul provoacă o serie de simptome precum:

• nervozitate
• anxietate
• transpirație intensă
• hiperactivitate
• scădere în greutate
• insomnii
• ritm cardiac crescut. 

Citeste si Afla totul despre insomnie: simptome, cauze si metode de tratament

Hipotiroidism - apare ca urmare a producție insuficiente de hormoni tiroidieni. Hipotiroidismul netratat poate provoca o serie de probleme, cum ar fi obezitatea, infertilitatea și probleme cardiace.
Această patologie este mai frecventă în randul populației occidentale, fiind mai intalnita in zonele cu aport suficient de iod si este denumita tiroidita lui Hashimoto, care afectează în principal populația între 30 și 60 de ani.

Simptomele hipotiroidismului sunt:

• astenie
• scăderea concentrarii
• senzatie de frig
• somnolenţă
• creștere în greutate.

In plus se pot forma noduli tiroidieni, adică mici formațiuni solide sau pline de fluid. Nodulii tiroidieni sunt printre cele mai frecvente patologii endocrine și adesea nu sunt chiar grave; de obicei nodulii sunt descoperiti intamplator.

Tiroidita poate duce la niveluri ridicate, mici sau normale de hormon tiroidian în sânge și poate fi de diferite tipuri; există tiroidită de origine:

• autoimună (tiroidita lui Hashimoto)
• virala (Tiroidita de Quervain) 
• bacteriană (tiroidită acută)

Conform estimărilor, femeile sunt afectate de boala tiroidiana de 5 până la 8 ori mai mult decât bărbații. La populație, prezența hipotiroidismului subclinic, fără semne și simptome, este de 5% la adulți, în timp ce hipotiroidismul excesiv variază între 0,1-2%. Un studiu care a examinat peste 13.000 de subiecți fără boală tiroidiană cunoscută, a arătat hipotiroidism subclinic în 4,3% și manifestat la 0,3% dintre subiecți; în plus, 1,3% dintre subiecți aveau hipertiroidism.

Cauzele problemelor tiroidiene

Principalii factori de risc pentru dezvoltarea unei boli tiroidiene sunt:

• Varsta de peste 50 de ani
• Prezența in familie a unui menbru  cu boală tiroidiană sau care a suferit de boli tiroidiene în trecut (în special în timpul sarcinii);
• Fumători sau foști fumători. Acest viciu crește riscul de a dezvolta boală tiroidă autoimună.
• Aportul anumitor medicamente, cum ar fi litiu, amiodarona, imunosupresori și interferon, sau alte tratamente speciale;
• Aportul scazut de iod în regimul alimentar sau, dimpotrivă, utilizarea excesivă a produselor si alimentelor care contin iod;
• Expunerea la radiații, care este un factor de risc major pentru dezvoltarea cancerului tiroidian.

Prevenirea bolilor tiroidiene

Pentru a preveni majoritatea problemelor tiroidiene, este suficient să consumati alimente care contin iod in cantitati normale.
Cel mai bun mod de a completa iodul din dieta dumneavoastra, este sa utilizati sare iodata. Consumul obișnuit de sare iodată permite atingerea cantității minime zilnice necesare, deoarece sarea iodată conține de aproximativ treizeci de ori cantitatea de iod prezentă în cea uscată.

În timpul sarcinii, nevoia de iod crește de la 100-150 micrograme pe zi la aproximativ 200-250 micrograme pe zi. Chiar și în timpul alăptării, este necesar să se mențină o cantitate mare de iod ingerat în dietă pentru a oferi o cantitate adecvată de iod nou-născutului și pentru a asigura funcția normală a tiroidei.

Printre cele mai importante surse de iod pentru glanda tiroida, se numara peștele de mare. Cele mai mari concentrații de iod apar la crustacee, cu peste 300 de miligrame la 100 g. Concentrații mult mai mici de iod se găsesc si în alte alimente, cu valori medii de 8 miligrame la 100 g în ouă, 5 miligrame la 100 g în carne și lapte și 3 miligrame la 100 g la peștii de apă dulce.

Iodul introdus împreună cu alimentele nu este suficient pentru necesarul zilnic, utilizarea sării iodate este întotdeauna necesara. Se recomandă menținerea consumului zilnic de sare la 3-5 grame. Această cantitate reprezintă contribuția ideală pentru a preveni apariția problemelor tiroidiene și pentru a reduce impactul negativ pe care consumul excesiv de sare îl are asupra tensiunii arteriale și a bolilor cardiovasculare.

Tratament chirurgical

Dacă endocrinologul joacă un rol fundamental în diagnosticul și tratamentul bolilor tiroidiene, chirurgul este, în schimb, esențial pentru corectarea în timp util a unei serii de imagini patologice care variază de la purjul simplu sau multinodular, solid sau chistic, până la carcinomul diferențiat, carcinom papilar sau folicular și medular. Nu trebuie uitat faptul că poate fi necesară intervenția chirurgicală pentru a rezolva afectiuni hipertiroidiene, care din pacate nu sunt altfel vindecabile.

Relația dintre diabet și tiroidă

În cazul unei afectiuni tiroidiene, există riscuri grave de a face diabet de tip 2: cei care nu au probleme cu metabolismul zahărului au o șansă de 13% să se îmbolnăvească, în timp ce cei care au deja zahăr din sânge la limită, riscul creste pana la 40%.

Acest lucru a fost confirmat de un studiu olandez - Studiul de la Rotterdam - prezentat la congresul Societății Americane de Endocrinologie, care a invitat toți pacienții cu diabet zaharat să fie examinați pentru hormoni tiroidieni. Studiul, a implicat în Olanda, aproape 8.500 de persoane, peste 45 de ani care au fost supuse unui test de sânge pentru a-și măsura glicemia și nivelul de hormoni tiroidieni. Astfel, pentru fiecare subiect au fost disponibile patru rezultate.

În timpul studiului, 1.100 de persoane au dezvoltat pre-diabet, în timp ce 798 de participanți la sondaj au fost diagnosticați cu diabet.

13% dintre cei care au avut niveluri normale de glucoză din sânge, dar au redus funcția tiroidiană, au dezvoltat diabet.

Diabetul a aparut la peste 40% dintre cei cu deficiență ușoară de hormoni tiroidieni.

Autor: Echipa Sam Distribution | Data ultimei actualizari: 02.03.2023